Lucrând foarte mult cu oamenii, am dezvoltat o adevărată obsesie pentru subiectul relații, dar mai ales pentru întrebarea ,,Cum pot face ca relațiile mele să înflorească?’’. Am început să aplic ceea ce învățăm, prima dată pe relațiile de familie, unde am avut rezultate foarte bune. Părinții mei au fost nevoiți să plece în străinătate când eu aveam doar 14 ani, așa că nu am avut un ghidaj și procesul meu de învățare a fost mereu prin propriile mele experiențe, pe care mereu le-am luat ca pe niște lecții, oricât de dureroase ar fi fost. Faptul că ei au plecat a creat un abis, o prăpastie între noi, iar eu mi-am dorit enorm să trec peste acea prăpastie. Odată ce am început să aplic în relația cu ei ceea ce am învățat despre relații, am început să-i înțeleg tot mai mult, iar conexiunea dintre noi a devenit din ce în ce mai profundă și sănătoasă. 

Spiritualitatea a venit în momentul în care nu mai reușeam sa-mi răspund la întrebări precum “Care este menirea mea?”, “Ce caut eu aici?” “De ce nu mă împlinește cariera pe care mi-am construit-o până acum?”, “Care este scopul meu?”, “De ce nu mă simt utilă?”, “În ce direcție s-o apuc?”, iar încet-încet, aceste întrebări au devenit în mintea mea afirmații – “N-am niciun rost”, “Nu mai simt nimic.” “Viața mea nu mai are rost.” Toate aceste “afirmații” s-au transformat într-o depresie profundă. Realitatea mea a început să se destrame din nou, în 2019, cand mi-am părăsit jobul ca Reprezentant Medical de la corporația farmaceutică la care mă angajasem în 2011. Colac peste pupăză, și business-ul în network marketing pe care-l făceam ca al doilea job și care a mers foarte bine mai mulți ani, nu-mi mai oferea deloc siguranță, deoarece în realitate tot munceam pentru o companie care nu era a mea. Deciziile de business nu le luam eu, iar în momentul în care compania a început să cadă din cauza Pandemiei, eu, vulnerabilă deja, am ajuns iar să cad, odată cu ea.

Am învățat atunci că oricât de mult încerci să îngropi sentimentele și emoțiile prin diferite activități, oameni, relații sau orice alt ,,pansament’’, depresia și anxietatea netratate si traumele nevidecate se reactivează, din ce în ce mai profund, pe perioade de timp tot mai lungi.

Dacă în primul meu episod depresiv am simțit că în timp ce cădeam, m-au prins brațele unui bărbat, ei bine în al doilea episod m-au prins brațele lui Dumnezeu. Am înțeles că oricât de mult încerc să mă agăț de alți oameni, de job, de succesul în carieră sau chiar de mintea mea pentru sentimentul de “siguranță” ce-l căutam, acesta poate să dispară într-o clipă, deoarece adevărata siguranță este relația mea cu Dumnezeu și relația cu mine însămi. Singurul care a fost, este și va fi mereu acolo este El, Divinitatea, Universul sau Dumnezeu, spune-i cum vrei tu.

Într-un final, am invățat să creez un echilibru, un aliniament între minte, corp și spirit, să înțeleg ca totul este conectat și că toți oamenii și toate experiențele dureroase sau frumoase din trecutul meu au fost necesare pentru ca eu să devin azi persoana de care sunt mândră să fiu și pentru a mă redescoperi, a-mi găsi scopul și rostul în lume. 

Astăzi, pot spune că mă bucur de o viață plină de relații fructuoase, plină de sens, relația mea cu mine este cea mai buna relație pe care o am în viața mea, plină iubire și înțelegere și datorită acestui fapt așa sunt toate celelalte relații cu oamenii din viața mea. Mă simt mai conectată ca niciodată cu lumea spirituală, iar pe partea profesională, mi-am găsit locul, menirea și misiunea: să îți ofer sprijinul necesar pentru a-ți înțelege trecutul, a prelua controlul conștient asupra prezentului și a crea viitorul pe care îl dorești. Prin ghidarea ta în procesul de descoperire a sinelui și prin construirea unei conexiuni armonioase între minte, corp și spirit, mă dedic să te ajut să atingi potențialul tău maxim și să construiești o viață plină de semnificație și împlinire.